Ajunsi in diferite locatii din tara, primiti cu bratele deschise, ajutati, gazduiti, hraniti, uneori si imbracati de romani. Ai putea sa crezi ca totul e bine pentru acestia. Ca sunt norocosi. Ca "au scapat"...

Dar viata nu-i atat de simpla. Voluntarii din Asociatie implicati in campania "OAMENI pentru OAMENI", stiu asta. Simt asta. Traiesc asta. 

Zilnic vedem oameni care stau o noapte si pleaca mai departe. Vedem oameni simpli care nu au unde pleca. Vedem oameni cu bani, cu masini scumpe si cu posibiliati. Vedem in egala masura oameni fericiti, cazati in hoteluri scumpe si cinand la restaurante elegante, cat si oameni simpli a caror fata se lumineaza atunci cand la usa lor bate un voluntar care livreaza mancare!

Frica insa e aproape la fel. Indiferent de trecut, viitorul este nesigur pentru toti. Iar dincolo de frica de gloante, o noua frica pune stapanire pe ei. Pe fiecare. Frica lui "si acum ce fac?" 

Daca macar o data in viata v-ati simtit pierduti, rataciti, fara un scop, fara o directie, atunci veti intelege poate prin ce trec ei. Si poate, nu ar mai fi un soc sa aflati ca la fiecare cateva zile mai avem cate o situatie: lipsiti de viitor, fara sa stie ce sa faca pe mai departe, unii dintre refugiati fac cale intoarsa!!!

Da, ati citit bine! Desi la adapost de gloante, oamenii trecuti prin spaime si prin tragedii, nu se regasesc, nu isi mai inteleg viata si nici viitorul si aleg sa ia drumul in sens invers. SA SE INTOARCA ACASA! Acasa la ei, indiferent cum e acolo, indiferent daca mai e acolo. 

Altii, ramasi aici, nu ies din case. Avem discutii zilnice cu proprietari inimosi care au primit in casa lor refugiati si care ne suna:

-Stiti ce putem face? Ca nu ies din camerele lor. Ii chemam la masa, vin, mananca pe fuga si apoi se inchid inapoi in camerele lor. Incercam sa vorbim cu ei. Incercam sa ii implicam. Dar parca sunt de gheata....Oare facem noi ceva gresit?!?

Nu. Nu greseste nimeni. Dar oamenii sunt speriati. Oamenii sunt recunoscatori pentru ce au primit si incearca sa nu invadeze si mai mult spatiul personal al celor care le-au intins o mana. Asa cum noi nu stim cum sa ii ajutam sa se integreze, nici ei nu stiu cum. Sau ce sa faca. Si dincolo de sentimente, mai exista un zid. Este cel al comunicarii. Pentru ca majoritatea vorbesc rusa. Iar majoritatea dintre noi nu. Pentru ca si acolo unde un refugiat vorbeste o limba straina, nu o vorbeste voluntarul. Si totul se rezuma la gesturi si din cand in cand la o traducere pe telefon. Impersonala, de cele mai multe ori cu greseli de acord gramatical, uneori rece si taioasa, uneori cu alt sens decat cel intentionat. Pentru ca aplicatia de tradus nu traduce și trairi, ci doar cuvinte. Si de multe ori intre ce vrei tu sa transmiti si ce ajunge la destinatar, sunt discrepante mari.

Pentru ca am vazut toate acestea. Pentru ca am simtit toate acestea, pentru ca traim toate acestea...am cautat o solutie. Ceva care sa aduca bucurie in vietile lor, ai celor care acum sunt responsabilitatea noastra, a voluntarilor. Ceva care sa ne ajute sa ii ajutam. Si am realizat ca cel mai bine putem rezolva problema comunicarii si a stresului, fara sa comunicam noi cu ei. Dar sa ii punem fata in fata sa comunice intre ei. Pentru ca nimeni nu va intelege mai bine drama unui refugiat, decat altul la fel ca el!

Pentru ca nimeni nu va putea bucura mai mult un copil, decat bucuria de a se juca impreuna cu alt copil, care vorbeste aceeasi limba si care se afla in aceeasi situatie.

Asa ca de cateva zile la Asociatie, ne zbatem sa gasim o solutie. Si pe final de saptamana am gasit-o. Asa ca duminica, intre 10:30 și 16:00, am adunat intr-un singur loc, o parte dintre familiile cazate de noi. Cei de pe zona de est si adiacente. Nu putem sa ii aducem pe toti, dar putem sa ii adunam pe toti in grupuri pozitionate geografic. Asa ca duminica, am fost cu ei la film. Ceea ce a fost o idee  EXTRAORDINARA, pentru ca in acest fel:

-timp de 90 de minute, parintii obositi si stresati, au respirat usurati, copiii lor fiind ocupati cu activitate placuta;

-copiii au vizionat un film de animatie, dublat in limba ucraineana, care i-a facut sa se simta normali; sa se simta ca si cum nu ar fi o duminica banala din viata lor de dinainte de nebunia asta;

-dupa film, copiii mai mici au alergat, s-au distrat si au transpirat intr-un loc de joaca pentru copii;

-parintii si adolescentii au comunicat, au schimbat numere de telefon, au discutat planuri de viitor, au prins "chef de viata" si au simtit ca exista un MAINE!

In plus, niste oameni au stat impreuna la masa, o masa incarcata in jurul careia s-a vorbit doar limba lor, acompaniata de strigatele si rasetele copiilor fericiti! Ca atunci cand iti vin prietenii si rudele in vizita...

Cele cateva ore petrecute impreuna au fost de aur pentru toti. Pentru ei si pentru noi. Pentru ca aceste ore ne fac si noua viata mai usoara. Pentru ca dupa aceste ore, cand am fost la una dintre familii sa le duc rechizite pentru copii (care copii din Ucraina azi au reinceput scoala online pe Zoom), ne-au invitat la o cafea, au inceput sa ne povesteasca despre ei, despre cine erau si ce faceau in Ucraina..lucruri despre care pana acum nu vorbeau. Probabil de teama. Sau de rusine. Pentru ca daca azi esti un om normal, care are tot ce ii trebuie pentru ei si familia lui, dar maine te trezesti ca nu mai ai nimic si depinzi de mila unor straini, e greu sa accepti asta! 

Duminica de film a fost posibila doar cu ajutorul unor oameni si branduri. Care au sustinut, sponsorizat si ajutat aceasta initiativa. Si vrem sa le multumim acestora, pentru omenie, intelegere si suport. 

MULTUMIRI asadar celor implicati:

Cineplexx Romania prin prisma doamna Valerica Poncea, dar si fiecarui om in parte din cadrul cinematografului Cineplexx din complexul Iris Titan.  Cei de la Cineplexx nu doar ca ne-au pus la dispozitie o sala intreaga pentru refugiati, in mod gratuit, dar:

-s-au zbatut sa ne procure un film de animatie dublat in limba ucrainiana, pentru ca cei mici sa isi auda limba materna in difuzoare;

-au sustinut cu meniuri constand din popcorn, dulciuri, bauturi, orice solicitare a celor mici, gratuit;

-au asistat grupul pe toata durata sederii in cinematograf.

Administratiei de la Centrul Comercial Auchan Titan (atat partea de Galerie cat si cea din Iris), pentru intelegere, sustinere si implicare. 

Restaurantelor Pizza Bonita , KFC Romania si Cartofisserie din centrul comercial Auchan Titan, care ne-au sprijinit cu mancarea si locului de joaca  Kids Dream de langa food court, care ne-a permis intrarea gratuita a copiilor la locul de joaca!