Până unde poți merge? Limita etică, morală și legală atunci când prețul unei tranzacții imobiliare crește după ce s-a „bătut palma”
Introducere
Puține momente sunt mai tensionate în imobiliare decât acela în care, după ce vânzătorul și cumpărătorul „au bătut palma”, apare o nouă ofertă mai mare.
O situație aparent simplă, în realitate, un test major de etică, moralitate și profesionalism.
E corect ca vânzătorul să accepte un preț mai bun?
Ce drepturi are cumpărătorul care se simte trădat?
Și, mai ales, ce poziție trebuie să aibă agentul imobiliar, prins între promisiune, lege și conștiință?
1. „Bătutul palmei”, promisiune morală, nu angajament legal
În imobiliare, expresia „bătutul palmei” are valoare morală, dar nu generează obligații juridice în absența unui act scris.
Juridic, tranzacția există doar din momentul semnării unui antecontract (promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare) sau a unui act autentic la notar.
Cu alte cuvinte: până la semnare, nicio parte nu este blocată legal.
Dar… asta nu înseamnă că orice schimbare e acceptabilă moral sau profesional.
2. Linia subțire dintre libertate și lipsă de caracter
În teorie, vânzătorul are libertatea de a încheia tranzacția cu oricine oferă condiții mai bune.
În practică, însă, există o diferență între dreptul de a face ceva și modul în care alegi să o faci:
Etic și elegant înseamnă să comunici transparent cumpărătorului prima dată, să îi dai ocazia corectă de a reacționa sau ajusta oferta.
Imoral este să folosești tăcerea, inducerea în eroare sau tergiversarea deliberată ca stratagemă pentru a stoarce mai mult.
Etica nu interzice schimbarea deciziei; etica impune felul în care o gestionezi.
3. Cumpărătorul, între dezamăgire și dreptate
Pentru cumpărător, momentul în care „palma bătută” devine incertă, este un șoc emoțional.
Din perspectiva lui, angajamentul era deja moral: „Ne-am înțeles, deci am închis.”
De aceea, orice schimbare neașteptată a prețului creează neîncredere nu doar în vânzător, ci și în sistem.
Agentul care gestionează situația are rolul de tampon emoțional și profesionist mediator, nu de simplu purtător de vești.
Principiul sănătos: Transparența timpurie este mai ușor de digerat decât surpriza târzie.
4. Vânzătorul, între dreptul de proprietate și imaginea publică
Da, proprietarul are dreptul legal de a obține cel mai bun preț posibil.
Dar imaginea publică și credibilitatea pe termen lung se pot pierde ușor printr un gest perceput ca lipsit de fair-play.
Un vânzător elegant: comunică imediat noua ofertă, oferă cumpărătorului șansa să decidă dacă dorește să egaleze, respectă cuvântul dat până la finalizarea clară a negocierilor.
Credibilitatea s-a construit greu și se pierde în 30 de secunde.
5. Rolul agentului: gardianul eticii și al echilibrului
Agentul imobiliar are o poziție unică: e singurul profesionist care cunoaște toate datele și are datoria să protejeze procesul, nu ego-ul niciunei părți.
Rolul lui este să: informeze corect cumpărătorul, fără presiune; consilieze vânzătorul privind consecințele reputaționale; medieze o soluție echitabilă, în termen rezonabil; păstreze integritatea colaborării (propria imagine devine garanția eticii tranzacției).
Un agent veritabil nu este intermediar de bani, ci garant al corectitudinii.
6. Limita legală: ce spune legea, de fapt?
Din punct de vedere juridic, atâta vreme cât nu există promisiune scrisă, niciuna dintre părți nu e obligată să finalizeze tranzacția. Lipsa de comunicare sau întârzierea intenționată pot însă aduce daune de imagine și pot fi apreciate ca rea credință în relațiile comerciale (art. 14 Cod civil – obligația de bună-credință).
Cu alte cuvinte, legea nu te sancționează că alegi alt cumpărător, dar etica profesională te măsoară prin modul în care tratezi procesul.
7. Când devine greșit să ridici prețul?
Etic vorbind, limita este momentul în care ai creat așteptarea clară a finalizării și cealaltă parte a acționat în consecință (a blocat credit, a notificat notarul, a plătit avans).
De acolo încolo, orice renegociere devine o formă de abuz de poziție; legal permis, moral condamnabil.
8. Profesionalismul real înseamnă claritate încă de la început
Adevărata maturitate profesională este să previi aceste situații.
Agentul care explică procedura corect: „înțelegerea verbală nu echivalează cu semnarea unei promisiuni de vanzrare”, reduce riscul confuziilor și emoțiilor inutile.
Claritatea de la început nu complică tranzacția ci o protejează.
Concluzie: Respectul valorează mai mult decât 5.000 de euro în plus!
O tranzacție condusă moral și transparent poate aduce recomandări pentru următorii 10 ani.
Una condusă la limită, bazată doar pe randament, poate aduce bani acum, și pierdere de credibilitate definitivă.
Poți câștiga o tranzacție pierzând o relație, sau poți construi o reputație care aduce 100 de tranzacții.
Etica are un preț doar pentru cine nu o înțelege.
Pentru profesioniști, este cel mai valoros capital.
__________________________________________________________________
Acest articol a fost scris de către Mădălina Cheptea, REALTOR®
Consultant în reprezentare exclusivă
Trainer imobiliar
Blogger despre etică și performanță în Real Estate
